Jurnal de companie, sau Omul intre doua vârste

     Omul, eroul meu. De-asta e articulat. Omul articulat. Nu este un super erou, Nu e Isus, pentru ca ( ati observat ? ) Isus nu e „intre” Isus e dincolo de… Deci omul intre.  Omul captiv, dar care razbate dincolo, ca sa se trezeasca din nou intre… Omul care evolueza constient de fiecare temnita din care se elibereaza.

     Intre doua varste, nu neaparat ca ani, ci ca ere, omul intre comunism si capitalismul romanesc, intre era mecanicii clasice, si cea a relativitatii, intre varsta iubirii si cea a intelepciunii, daca vreti.

     Vor fi  surprize si pentru mine, asa ca, ceteste mai departe.

     Desigur ca, fiecare suntem „intre” mai mult sau mai putin, mai adanc sau mai inalt.